Inhaltsverzeichnis
Ce este genetica?
Genetica este o ramură a biologiei și se ocupă cu studiul eredității, mai exact, a modului în care organismele vii moștenesc caractere, numite trăsături, de la precursorii lor.
Astfel, ea studiază trăsăturile moștenite și transmise din generație în generație, de la părinți la copii.
Ce este ADN-ul?
ADN-ul (acid dezoxiribonucleic) este o moleculă lungă, pe care ți-o poți imagina ca pe un fermoar răsucit într-o spirală.
El conține informația genetică care este copiată și moștenită din generație în generație.
În mod normal, informația brută care se regăsește în ADN decide ce și cine suntem astăzi.
Este interesant de punctat lungimea foarte mare a ADN-ului. Dacă ar fi să fie extras dintr-o singură celulă, lungimea acestuia ar fi de 1,8 metri. Extragerea lui din tot corpul și întinderea lui ar avea o lungime extrem de mare, acesta ajungând până la soare și înapoi de 150 de ori.
Ce sunt genele?
Genele sunt secvențe sau segmente ale lanțului de ADN, aceste mici structuri unice conținând informație genetică care poate fi „activată“ sau nu, prin intermediul ARN-ului care are funcția de mesager. O genă poate fi exprimată și activată doar atunci când produce o proteină. Pentru a fi posibilă producerea acestei proteine, informația genetică trebuie să fie transmisă de ARN. Dacă nu este transmisă, nu s-a produs o proteină, și prin urmare, gena nu poate fi exprimată.
Suntem „sclavii“ genelor noastre?
Răspunsul este: „Nu, nu suntem!“
După cum am văzut mai sus, deținem un material genetic, însă acesta trebuie activat pentru a „intra în funcțiune“ și a ne prescrie destinul și viața.
Am putea spune, mai degrabă, că venim cu un anumit bagaj genetic care va fi activat în funcție mediul, experiențele și convingerile noastre.
În mod normal, noi exprimăm doar 1,5% din ADN-ul nostru, restul de 98,5 % aflându-se în corp în stare latentă.
Dr. Dawson Church, autorul cărții „Geniul din genele tale“, afirmă:
„În realitate, genele contribuie la caracteristicile noastre, dar nu le determină.“
Acesta susține că rugăciunile, convingerile, intențiile și credința noastră reprezintă factori extrem de importanți care adesea au o influență mult mai mare asupra sănătății, longevității și fericirii, decât o are materialul genetic cu care venim pe lume și pe care îl moștenim de la părinți.
Ce ne învață epigenetica?
Epigenetica este o ramură a geneticii și înseamnă literalmente „deasupra genei“.
Ea ne învață că NU suntem condamnați de genele noastre, așa cum este susținut de determinismul genetic, conform căruia genele dețin puterea supremă, iar sănătatea, personalitatea, relațiile și fericirea noastră sunt deja prescrise, preluate de la părinți, noi fiind simple victime ale propriei biologii, care trebuie să trăiască cu „ce le-a fost dat“.
Epigenetica demonstrează faptul că schimbările din conștiința noastră pot produce schimbări fizice, la nivelul corpului uman și al ADN-ului și că destinul nostru genetic poate fi modicat prin activarea genelor pe care le dorim și dezactivarea acelora pe care nu le dorim.
Numeroasele studii realizate pe gemeni au demonstrat acest lucru în repetate rânduri. Chiar dacă material genetic al gemenilor este același, cu cât mediul si stilul de viață este mai diferit, cu atât numărul de gene exprimate diferentiat este mai mare.
Chiar și fără efectuarea unui anumit experiment, fără a fi experți în domeniul epigeneticii, putem trage împreună o concluzie asupra asupra acestui lucru, făcând un scurt exercițiu de imaginație în acest sens. Să ne imaginăm că doi gemeni sunt despărțiti la naștere. Unul crește într-o familie în România, undeva la sat, cu o situație financiară precară și o educație deficitară, iar celălalt în Germania, într-o familie de intelectuali, aceștia conducând mai multe firme, fiind foarte bogați și evoluați dpdv spiritual.
Cât de diferiți crezi că vor fi cei doi gemeni la vârsta de 30 de ani? După părerea mea, extrem de diferiți. De ce, dacă materialul genetic este cel mai important? Răspunsul este: „Nu este!“
Cum sunt activate genele?
Natura noastră este influențată foarte mult de cultivare, experiența fiind responsabilă pentru activarea celor mai multor gene.
În cadrul unui experiment s-a demonstrat faptul că 90% din gene sunt activate și se află într-o strânsă legătură cu diverse semnale provenite din mediul exterior.
Genele sunt activate însă din mediul exterior al celulei. Asta înseamnă că NU DOAR experiențele directe din mediul exterior al corpului nostru (evenimente, situații, traume, virusi, bacterii) pot activa genele responsabile. Experiențele din mediul interior al corpului (starile emotionale, energetice, spirituale) fac și ele, la rândul lor, parte din mediul exterior al celulei, acel mediu din care pot fi activate.
Acest lucru este minunat!
Asta înseamnă că experiețele și situațiile din mediul extern reprezintă doar o parte a poveștii. Acestea nu activează automat genele. Mult mai importantă este semnificația pe care noi o atribuim acestor experiențe, aceasta incluzând o multidudine de reacții emotionale, fizice, mentale și chimice care pot activa genele.
O experiență negativă în sine nu poate activa gena, de vreme ce interpretarea acestei experiențe este una pozitivă.
Ne putem schimba genele?
Cercetatorii ne spun că o putem face o putem face! Au fost realizate mai multe experimente care au demonstrat faptul că producerea de gene noi este posibilă.
Astefl, se pare că indivizii au posibilitatea de a-și schimba genele în timpul unei singure generații, o gena putându-și modifica expresia, în doar cateva minute, prin intermediul unei schimbări comportamentale sau a unei experiențe noi. Mai apoi, aceasta este transmisă generatiei viitoare.
Dr. Joe Dispenza, în cartea „Tu ești placebo“, susține și demonstrează acest lucru aducând foarte multe dovezi experimentale care nu ar avea cum să fie contestate. Acesta susține că prin intermediul gândirii și al atitudinii noastre în legătura cu viața și experinențele acesteia, genele pot fi schimbate, putându-ne activa sau dezactiva scenarii posibile de viitor.
Acesta susține că într-o singura genă sunt posibile mii de combinatii, secvențe și variații tipice si ne invită să ne imaginăm codul genetic al ADN-ului ca pe un mare depozit din care putem alege ce ne dorim, având în el o multitudine de posibilități de a alege.
Bibliografie:
Dr. Joe Dispenza, „Tu ești placebo“