Inhaltsverzeichnis
Ce este stima de sine?
Atunci când auzim „stimă de sine” ne ducem cu gândul automat la stima, respectul pe care îl avem pentru noi înșine. Însă acest concept înseamnă mult mai mult de atât.
Stima de sine este o componentă extrem de importantă a personalității noastre. Ea înglobează atât respectul pentru tine însuți, cât și încrederea în propriile forțe, mulțumirea de sine și evaluarea pozitivă, părerea bună pe care o ai despre tine.
Iar felul în care te vezi pe tine însuți, te autopercepi și autovalorizezi este reflectat în acțiunile din viața ta de zi cu zi, la locul de muncă, dar și în relațiile tale.
William James, un cercetător renumit considerat și părintele stimei de sine, susținea ideea conform căreia stima de sine ar reprezenta cumulul discrepanțelor dintre sinele imaginar și sinele real al unei persoane. Mai exact, diferența dintre ceea ce ești deja și ceea ce ți-ai dori să fi. Dintre aspirațiile și reușitele tale.
Lasă-ne să detaliem puțin. Consider că este interesant și util, în același timp.
Sinele real și sinele ideal
Sinele tău real înglobează toate caracteristicile pe care tu le deții, succesul pe care îl ai și felul în care ești și cu adevărat. Ceea ce ești tu în realitate. Tocmai de aceea poartă și numele de „sine real”. Tot ce ești și ai, este real.
Sinele ideal în schimb, reprezintă modul în care ți-ai dori să fi și calitățile pe care ți-ar dori să le posezi. Se numește ideal, întrucât încă nu este acolo. Reprezintă doar o imagine ideală sau perfectă despre tine însuți.
Astfel, putem spune că stima de sine depinde extrem de mult de cât de mare este diferența dintre ceea ce ești tu fix în acest moment și ceea ce ți-ai dori să fi.
Dacă această discrepanță este una mică, atunci stima ta de sine este ridicată. Ești mulțumită și împăcată cu ceea ce ești, cu calitățile tale, cu ceea ce ai. Știi că este necesar și îți dorești să mai faci unele îmbunătățiri, ai aspirații și planuri de viitor, însă în linii mari, ești mulțumită cu tine, cu viața ta.
Problema intervine atunci când această diferență este una uriașă sau cel puțin destul de mare. În acest caz, stima ta de sine are destul de mult de suferit, tinzând spre a fi una scăzută. Acest lucru se întâmplă întrucât femeia de astăzi, fix din acest moment, nu are foarte multe în comun cu femeia care ți-ai dori să fi. Cu viața „perfectă” pe care ți-o dorești sau cu partenerul „ideal” pe care ți l-ai dori alături. În aceste condiții, cum fi posibil să ai o stimă pozitivă despre tine însuți, de vreme ce nu te accepți, nu ești mulțumită de tine și reușitele tale, te critici și ți-ai dori să fi total altundeva, complet altcineva?
Un alt aspect extrem de important pentru nivelul stimei de sine îl reprezintă calitatea relațiilor și conexiunilor din viața ta.
În principiu, tu nu cauți și nu ai nevoie de stimă de sine în sine, ci relații valoaroase.
Atât cu tine însuți, sau în mod special cu tine însuți, cât și cu ceilalți. Psihologia susține ideea conform căreia omului, ca ființă socială, îi sunt indispensabile sentimentele de apartenență la comunitate și de dominanță în relațiile sociale. Potrivit acesteia, reacțiile pozitive, admirația și respectul primit din partea celorlalți joacă un rol esențial pentru valoarea stimei de sine. Problema este însă că acestea sunt strâns legate între ele.
Nu poți avea relații de o calitate superioară și nu poți primi iubire și respect din partea celorlalți atâta timp cât tu însuți nu ți le oferi ție.
Ceilalți sunt doar o oglindire perfectă a ta. Mai mult, și dacă ai primi aceste lucruri, ți-ar fi greu să le recunoști, ai fi în continuare nesigură și suspicioasă. Să luăm un exemplu: să spunem că în adâncul inimii tale nu apreciezi ca fiind valoroasă, demnă de a fi iubită și respectată. Întâlnești însă un bărbat care pare a fi „prințul din poveste”. În loc să te bucuri însă de această întâlnire și să crezi că ți se cuvine un astfel de comportament, tu ai un sentiment destul de neplăcut, ești anxioasă și te întrebi dacă nu cumva are anumite interese ascunse ție.
Faptul că acest bărbat se comportă frumos, iubitor și cu respect nu conduce automat la construirea unei relații armonioase.
Stima de sine scăzută își va face resimțită prezența atât în perioada de început, cât și mai târziu, dacă ar fi să continuați relația.
Tocmai de aceea, te învârți în într-un cerc în care lipsa relațiilor sau relațiile disfuncționale îți afectează stima de sine, iar prezența relațiilor sănătoase este extrem de dificilă în absența unei stime de sine crescute.
Și da, atunci când resimți stări de singurătate, nu suferi din cauza stimei de sine în sine, ci din cauza unei potențiale respingeri. Este însă primordial să înțelegi importanța pe care o are relația ta cu tine. Atunci când ea este una solidă, nu te vei mai putea simți respinsă sau suferi din cauza persoanelor care nu doresc să facă parte din viața ta. Întrucât părerea ta despre tine va fi una extrem de bună, vei ști că dacă nu te vor acolo, problema nu este la tine, ci la ei.
Respingerea nu va mai fi asociată cu sentimente profunde de inferioritate și lipsă de valoare. Stima ta de sine ridicată va traduce această respingere ca pe o incapacitate a persoanei respective de a-ți recunoaște calitățile și părțile minunate din tine.
Citește mai departe despre cei trei stâlpi ai stimei de sine
